11 definiții pentru văz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂZ s. n. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum și distanța și mișcarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; văzut. ◊ Loc. prep. În (sau, înv., la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de... – Din vedea (derivat regresiv).

văz sns [At: (a. 1685) GCR I, 276/28 / V: (15-20, înv, 1-5, 13) va (G-D și: 15-20, înv, vezii), (15-20, înv) vea, vea sf / E: pvb vedea] 1 Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum și distanța și mișcarea acestora Si: vedere (59), (îrg)văzut1 (1). 2 Capacitatea de a percepe imaginile Si: vedere (60), (îrg)văzut1 (2). 3 (Înv; îlav; îf vază) În (sau, rar, la) vază În față. 4 (Înv; îal) Sub privirile tuturor. 5 (Înv; îal) În mod evident (1). 6 (Îlpp) În (sau, înv, la) ~ul (cuiva) În fața ... 7 (Îal) Față de... 8 (Îal) De față cu... 9 (Mun; îe) A i se scurta (sau a i se pupăza) (cuiva) ~ul A nu mai vedea bine. 10 (Reg; îe) A avea ~ de lup (sau ~ul popii) A vedea foarte bine. 11 (Îvr; îlav) Cu ~ bun Cu plăcere. 12 (Îvr; îae) Cu simpatie. 13 Aspect exterior Si: înfățișare. 14 (Înv) Punct de vedere. 15 (Îf vază) Stimă. 16 (Îf vază) Prestigiu. 17 (Îf vază) Reputație. 18 (D. oameni; îla; îf vază) Cu (sau de, rar, în) (mare) vază Care deține o poziție socială importantă. 19 (Îal) Care se bucură de recunoașterea publică a importanței, a puterii sale. 20 (Îal) Care are influență.

VĂZ s. n. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum și distanța și mișcarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; văzut1. ◊ Loc. prep. În (sau, înv., la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de... – Din vedea (derivat regresiv).

VĂZ s. n. 1. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile; însușirea de a percepe imaginile; vedere. ◊ Loc. prep. În (sau, învechit, la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de..., de față cu... Îl vom judeca după legile țării și-l vom spînzura în văzul tuturora. GANE, N. II 84. Acolo, la văzul oștii intrege, se înălța steagul cel mare al țării. HASDEU, I. V. 141. Lucrurile se făceau în văzul lumii. BOLINTINEANU, O. 252. ◊ Expr. A-i lua (cuiva) văzul v. lua (II 3). 2. (Învechit) Punct de vedere;concepție. În sfîrșit să nu uităm și văzul politic. BĂLCESCU, O. II 41. 3. (Învechit, în expr.) Cu (sau fără) văz = cu (sau fără) nume bun, cu (sau fără) reputație bună; cu (sau fără) vază. În case familiare cu văz bun nu-l primesc. PANN, P. V. II 114.

VĂZ n. 1) Însușire a organismului viu de a vedea; vedere. ◊ În (sau la) ~ul cuiva față de cineva; în prezența cuiva. A-i lua cuiva ~ul a) a face pe cineva să nu mai vadă; a orbi pe cineva; b) a impresiona tare pe cineva; a captiva. /v. a vedea

văz n. 1. simțul vederii prin care distingem colorile și formele: sburând cum sboară văzul din ochii omenești AL.; 2. organul însuș: i-a lucit văzul. [Abstras din vedea].

1) văz n., pl. urĭ (subst. verbal d. a vedea). Simțu vederiĭ, simțu pin care distingĭ colorile și formele și apreciezĭ depărtarea: o lumină de-țĭ lua văzu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂZ s. 1. v. vedere. 2. privire. (~ normal.)

VĂZ s. 1. ochi, vedere, (înv. și reg.) văzut, (înv.) vază, vedeală, vedenie. (Are un ~ ager.) 2. privire. (~ normal.)

Intrare: văz
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văz
  • văzul
  • văzu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • văz
  • văzului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văz

  • 1. Unul dintre cele cinci simțuri, cu ajutorul căruia se percep imaginile, se înregistrează direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum și distanța și mișcarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; văzut (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: privire vedere văzut (s.n.)
    • 1.1. locuțiune prepozițională În (sau, învechit, la) văzul... = în ochii..., în fața..., față de...
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Îl vom judeca după legile țării și-l vom spînzura în văzul tuturora. GANE, N. II 84.
        surse: DLRLC
      • Acolo, la văzul oștii întrege, se înălța steagul cel mare al țării. HASDEU, I. V. 141.
        surse: DLRLC
      • Lucrurile se făceau în văzul lumii. BOLINTINEANU, O. 252.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-i lua (6.3.) (cuiva) văzul (6.3.) = a face pe cineva să nu mai vadă; a impresiona tare pe cineva.
      surse: DLRLC NODEX sinonime: captiva orbi (vb.)
  • 2. învechit Punct de vedere.
    surse: DLRLC sinonime: concepție un exemplu
    exemple
    • În sfîrșit să nu uităm și văzul politic. BĂLCESCU, O. II 41.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit expresie Cu (sau fără) văz = cu (sau fără) nume bun, cu (sau fără) reputație bună; cu (sau fără) vază.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • În case familiare cu văz bun nu-l primesc. PANN, P. V. II 114.
      surse: DLRLC

etimologie: