7 definiții pentru vătuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1.

VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1.

vătuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: vătui2] 1 Căptușire cu vată sau cu vatelină a unui obiect de îmbrăcăminte Si: (rar) vătuială (1), vătuit1 (1). 2 Umplere cu vată sau cu lână și matlasare a unei plăpumi Si: (rar) vătuială (2), vătuit1 (2). 3 (Pex) Capitonare (1).

VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui și rezultatul ei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri

vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂTUÍRE s. vătuit, (pop.) bumbăceală, bumbăcire, bumbăcit. (~ unei haine.)

VĂTUIRE s. vătuit, (pop.) bumbăceală, bumbăcire, bumbăcit. (~ unei haine.)

Intrare: vătuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătuire
  • vătuirea
plural
  • vătuiri
  • vătuirile
genitiv-dativ singular
  • vătuiri
  • vătuirii
plural
  • vătuiri
  • vătuirilor
vocativ singular
plural

vătuire

etimologie: