5 definiții pentru văierat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

văierat1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ? / E: văiera] (Îrg) 1-2 Văitare (1-2).

văierat2, ~ă [At: DOSOFTEI; V. S. noiembrie 178r/16 / V: (înv) voi~, (reg) ~irat / Pl: ~ați, ~e / E: văiera] 1-4 smf, a (Buc; Trs; șdp) (Persoană) care se vaită (1-2) în mod insistent. 5-6 smf, a (Pex) (Om) neputincios. 7 a (Înv) Plin de amărăciune, de tristețe.

VĂIERÁT1 s. n. (Rar) Văierare. – V. văiera.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂIERÁT s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.

văierat s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.

Intrare: văierat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văierat
  • văieratul
  • văieratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • văierat
  • văieratului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văierat (s.n.)

etimologie:

  • vezi văiera
    surse: DLRM