9 definiții pentru vânturat (vânturare)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului.V. vântura.

VÂNTURÁT s. n. Vânturare. Vânturatul grâului.V. vântura.

vânturat1 sns [At: ANON. CAR. / E: vântura] 1 Vânturare (1). 2 (Îs) Mașină de ~ Vânturătoare vz vânturător (9).

vânturat2, ~ă a [At: KLEIN, D. 452 / Pl: ~ați, ~e / E: vântura] 1 (D. semințe sau boabe de cereale) Curățat de impurități cu ajutorul vântului (1) sau al unei mașini speciale. 2 (Înv) Agitat de vânt (1). 3 (Asr; d. oameni) Care hoinărește din loc în loc (în căutare de aventuri). 4 (Fig) Nestatornic. 5 (Fig) Ușuratic.

vînturat1 s.n. Vînturare. • /v. vîntura.

vînturat2, -ă adj. 1 (despre boabe, grăunțe, cel mai adesea de cereale, despre semințe) Care este curățit de impurități cu ajutorul vîntului sau al unei mașini speciale. 2 (despre murături) Care a fost vărsat de mai multe ori dintr-un recipient în altul pentru amestecare, aerisire etc. • pl. -ți, -te. /v. vîntura.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÎNTURAT s. (AGRON.) vînturare, (rar) vînturătură. (~ grîului.)

Intrare: vânturat (vânturare)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturat
  • vânturatul
  • vânturatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vânturat
  • vânturatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânturat (vânturare)

etimologie:

  • vezi vântura
    surse: DEX '98 DEX '09