14 definiții pentru vâjâitor vâjiitor vâjeitor vâjâietor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitór, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

vâjâitor, ~oare [At: POLIZU / V: (rar) ~iet~, ~jei~, ~jii~, vijei~ a, sf, (înv) ~jeitoriu a, (reg) ~jăietoare, ~jăitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: vâjâi + -tor] 1 a (D. vânt, copaci, ape etc.) Care produce un zgomot ascuțit și puternic Si: șuierător. 2 a (D. sânge) Care pulsează violent Si: zvâcnitor. 3 a (D. auz) Cuprins de o falsă senzație de zgomot Si: țiuitor. 4 sf (Reg) Zbârnâitoare. 5 sf (Reg) Zbârnâitoare pentru speriat păsările Si: (pop) pârâitoare, morișcă. 6 sf (Reg) Unealtă cu care se bate laptele închegat sau se amestecă zerul pus la fiert.

VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-.Var.: (reg.) vâjiitór, -oáre adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

VÂJÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care vâjâie; cu proprietatea de a vâjâi/ [Sil. -jâ-i-] /a vâjâi + suf. ~tor

VÂJIITÓR, -OÁRE adj. v. vâjâitor.

VÂJIITÓR, -OÁRE adj. v. vâjâitor.

vâjiitor, ~oare a, sf vz vâjâitor

VÎJEITÓR, -OÁRE adj. v. vîjîitor.

VÎJIITÓR, -OÁRE adj. v. vîjîitor.

VÎJÎIETÓR, -OÁRE adj. V. vîjîitor.

VÎJÎITÓR, -OÁRE, vîjîitori, -oare, adj. (Și în forma vîjiitor) Care vîjîie. Corbii luptă greu cu vîntul cumplit, vîjîitor. ALECSANDRI, T. II 390. ♦ Care vibrează de vîjîituri, în care vîjîie ceva. (Atestat în forma vîjeitor) Răsuflarea ei era scurtată, urechile vîjeitoare. MACEDONSKI, O. III 19. – Variante: vîjiitór, -oáre, vîjeitór, -oáre, vîjîietór, -oáre adj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre

vâjâitór adj. m., pl. vâjâitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂJÂITÓR adj. 1. șuierător. (Un vânt ~.) 2. v. țiuitor.

VÎJÎITOR adj. 1. șuierător. (Un vînt ~.) 2. piuitor, șuierător, țiuitor. (Zgomot ~.)

Intrare: vâjâitor
vâjâitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâitor
  • vâjâitorul
  • vâjâitoru‑
  • vâjâitoare
  • vâjâitoarea
plural
  • vâjâitori
  • vâjâitorii
  • vâjâitoare
  • vâjâitoarele
genitiv-dativ singular
  • vâjâitor
  • vâjâitorului
  • vâjâitoare
  • vâjâitoarei
plural
  • vâjâitori
  • vâjâitorilor
  • vâjâitoare
  • vâjâitoarelor
vocativ singular
plural
vâjiitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjiitor
  • vâjiitorul
  • vâjiitoru‑
  • vâjiitoare
  • vâjiitoarea
plural
  • vâjiitori
  • vâjiitorii
  • vâjiitoare
  • vâjiitoarele
genitiv-dativ singular
  • vâjiitor
  • vâjiitorului
  • vâjiitoare
  • vâjiitoarei
plural
  • vâjiitori
  • vâjiitorilor
  • vâjiitoare
  • vâjiitoarelor
vocativ singular
plural
vâjeitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjeitor
  • vâjeitorul
  • vâjeitoru‑
  • vâjeitoare
  • vâjeitoarea
plural
  • vâjeitori
  • vâjeitorii
  • vâjeitoare
  • vâjeitoarele
genitiv-dativ singular
  • vâjeitor
  • vâjeitorului
  • vâjeitoare
  • vâjeitoarei
plural
  • vâjeitori
  • vâjeitorilor
  • vâjeitoare
  • vâjeitoarelor
vocativ singular
plural
vâjâietor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâietor
  • vâjâietorul
  • vâjâietoru‑
  • vâjâietoare
  • vâjâietoarea
plural
  • vâjâietori
  • vâjâietorii
  • vâjâietoare
  • vâjâietoarele
genitiv-dativ singular
  • vâjâietor
  • vâjâietorului
  • vâjâietoare
  • vâjâietoarei
plural
  • vâjâietori
  • vâjâietorilor
  • vâjâietoare
  • vâjâietoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâjâitor vâjiitor vâjeitor vâjâietor

  • 1. Care vâjâie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Corbii... luptă greu cu vîntul cumplit, vîjîitor. ALECSANDRI, T. II 390.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care vibrează de vîjîituri, în care vîjîie ceva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Răsuflarea ei era scurtată, urechile vîjeitoare. MACEDONSKI, O. III 19.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Vâjâi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX