7 definiții pentru vâjâit (adj.) vâjiit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂJÂÍT2, -Ă, vâjâiți, -te, adj. (Rar; despre oameni) Amețit (de băutură), cherchelit. – V. vâjâi.

VÂJÂÍT2, -Ă, vâjâiți, -te, adj. (Rar; despre oameni) Amețit (de băutură), cherchelit. – V. vâjâi.

vâjâit1 sn [At: HELIADE, O. I. 183 / V: ~jăit, ~iet, ~jiet, vojăit, voj~ / Pl: ~uri / E: vâjâi] 1 Mișcare în aer a unui corp, a unui obiect, însoțită de zgomotul caracteristic Si: vâjâire (1), vâjâială (1), vâjâitură (1). 2 Zgomot caracteristic, puternic, prelungit și vibrant, produs de vânt, de un șuvoi sau de un curs de apă, de arbori mișcați de vânt etc. Si: vâjâire (2), vâjâială (2), vâjâitură (2). 3 (Pex) Zgomot puternic și vibrant produs de diferite corpuri care străbat cu viteză aerul Si: vâjâire (3), vâjâială (3), vâjâitură (3). 4 (Pgn) Zgomot puternic și vibrant Si: vâjâire (4), vâjâială (4), vâjâitură (4). 5 Falsă senzație de zgomot, determinată de fluxul mărit al sângelui Si: vâjâială (5), vâjâitură (5). 6 (Pex) Amețeală (1). 7 Zumzăit de albine. 8 Huruit al unei mașini, al unui motor în timpul funcționării Si: vâjâire (5), zumzăit. 9 (Ccr) Loc de cădere a apei Si: cataractă, (reg) vâjoi.

vâjâit2, ~ă [At: GANE, ap. CADE / V: văjiit a, vâjăit a, sm, ~jeit a / Pl: ~iți, ~e / E: vâjâi] 1 a (D. copaci) Care este bătut de vânt. 2-3 sm, a (Fam) (Om) zăpăcit. 4 a (Fam; spc) Amețit de băutură Si: cherchelit.

VÎJÎÍT2, -Ă, vîjîiți, -te, adj. (Rar, despre oameni) Amețit, cherchelit, cu chef. Să fie cu iertăciune... Măcar că-s eu cam vîjîit, da-i vorba, căciula din cap încă nu mi-a picat. SADOVEANU, P. S. 48.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂJÂÍT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

vîjîit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VÂJIÍT, -Ă, vâjiiți, -te, adj. cf. VÂJÂIT2 și VÂJÂIT1. – [DEX ’98]

Intrare: vâjâit (adj.)
vâjâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâit
  • vâjâitul
  • vâjâitu‑
  • vâjâi
  • vâjâita
plural
  • vâjâiți
  • vâjâiții
  • vâjâite
  • vâjâitele
genitiv-dativ singular
  • vâjâit
  • vâjâitului
  • vâjâite
  • vâjâitei
plural
  • vâjâiți
  • vâjâiților
  • vâjâite
  • vâjâitelor
vocativ singular
plural
vâjiit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjiit
  • vâjiitul
  • vâjiitu‑
  • vâjii
  • vâjiita
plural
  • vâjiiți
  • vâjiiții
  • vâjiite
  • vâjiitele
genitiv-dativ singular
  • vâjiit
  • vâjiitului
  • vâjiite
  • vâjiitei
plural
  • vâjiiți
  • vâjiiților
  • vâjiite
  • vâjiitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâjâit (adj.) vâjiit

  • 1. rar (Despre oameni) Amețit (de băutură).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amețit cherchelit attach_file un exemplu
    exemple
    • Să fie cu iertăciune... Măcar că-s eu cam vîjîit, da-i vorba, căciula din cap încă nu mi-a picat. SADOVEANU, P. S. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vâjâi
    surse: DEX '98 DEX '09