opțiuni
  • info

23 de definiții pentru vâjâitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂJÂITOR, -OARE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitor, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

vâjâitor, ~oare [At: POLIZU / V: (rar) ~iet~, ~jei~, ~jii~, vijei~ a, sf, (înv) ~jeitoriu a, (reg) ~jăietoare, ~jăitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: vâjâi + -tor] 1 a (D. vânt, copaci, ape etc.) Care produce un zgomot ascuțit și puternic Si: șuierător. 2 a (D. sânge) Care pulsează violent Si: zvâcnitor. 3 a (D. auz) Cuprins de o falsă senzație de zgomot Si: țiuitor. 4 sf (Reg) Zbârnâitoare. 5 sf (Reg) Zbârnâitoare pentru speriat păsările Si: (pop) pârâitoare, morișcă. 6 sf (Reg) Unealtă cu care se bate laptele închegat sau se amestecă zerul pus la fiert.

VÂJÂITOR, -OARE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitor, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

VÂJÂITOR ~oare (~ori, ~oare) Care vâjâie; cu proprietatea de a vâjâi/ [Sil. -jâ-i-] /a vâjâi + suf. ~tor

VÂJIITOR, -OARE adj. v. vâjâitor.

VÂJIITOR, -OARE adj. v. vâjâitor.

vâjăietoare sf vz vâjâitor

vâjăitoare sf vz vâjâitor

vâjâietor, ~oare a, sf vz vâjâitor

vâjeitor, ~oare a, sf vz vâjâitor

vâjeitoriu, ~oare a vz vâjâitor

vâjiitor, ~oare a, sf vz vâjâitor

vijeitor, ~oare a, sf vz vâjâitor

vîjiitor, -oare adj. v. vîjîitor.

vîjîitor, -oare adj., s.f. 1 adj. Care vîjîie. Tudorel cade, orb, de pe un mal înalt într-o apă vîjîitoare (CĂL.). 2 s.f. Zbîrnîitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). • sil. -jî-i-. pl. -ori, -oare și (reg.) vîjiitor, -oare adj. /vîjîi + -tor.

VÎJEITOR, -OARE adj. v. vîjîitor.

VÎJIITOR, -OARE adj. v. vîjîitor.

VÎJÎIETOR, -OARE adj. V. vîjîitor.

VÎJÎITOR, -OARE, vîjîitori, -oare, adj. (Și în forma vîjiitor) Care vîjîie. Corbii luptă greu cu vîntul cumplit, vîjîitor. ALECSANDRI, T. II 390. ♦ Care vibrează de vîjîituri, în care vîjîie ceva. (Atestat în forma vîjeitor) Răsuflarea ei era scurtată, urechile vîjeitoare. MACEDONSKI, O. III 19. – Variante: vîjiitor, -oare, vîjeitor, -oare, vîjîietor, -oare adj.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâjâitor (desp. -jâ-i-) adj. m., pl. vâjâitori; f. sg. și pl. vâjâitoare

vâjâitor (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitori; f. sg. și pl. vâjâitoare

vâjâitor adj. m., pl. vâjâitori; f. sg. și pl. vâjâitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂJÂITOR adj. 1. șuierător. (Un vânt ~.) 2. v. țiuitor.

VÎJÎITOR adj. 1. șuierător. (Un vînt ~.) 2. piuitor, șuierător, țiuitor. (Zgomot ~.)

Intrare: vâjâitor
vâjâitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâitor
  • vâjâitorul
  • vâjâitoru‑
  • vâjâitoare
  • vâjâitoarea
plural
  • vâjâitori
  • vâjâitorii
  • vâjâitoare
  • vâjâitoarele
genitiv-dativ singular
  • vâjâitor
  • vâjâitorului
  • vâjâitoare
  • vâjâitoarei
plural
  • vâjâitori
  • vâjâitorilor
  • vâjâitoare
  • vâjâitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
vâjiitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjiitor
  • vâjiitorul
  • vâjiitoru‑
  • vâjiitoare
  • vâjiitoarea
plural
  • vâjiitori
  • vâjiitorii
  • vâjiitoare
  • vâjiitoarele
genitiv-dativ singular
  • vâjiitor
  • vâjiitorului
  • vâjiitoare
  • vâjiitoarei
plural
  • vâjiitori
  • vâjiitorilor
  • vâjiitoare
  • vâjiitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
vijeitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjeitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjăitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjăietoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjeitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjeitor
  • vâjeitorul
  • vâjeitoru‑
  • vâjeitoare
  • vâjeitoarea
plural
  • vâjeitori
  • vâjeitorii
  • vâjeitoare
  • vâjeitoarele
genitiv-dativ singular
  • vâjeitor
  • vâjeitorului
  • vâjeitoare
  • vâjeitoarei
plural
  • vâjeitori
  • vâjeitorilor
  • vâjeitoare
  • vâjeitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
vâjâietor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâietor
  • vâjâietorul
  • vâjâietoru‑
  • vâjâietoare
  • vâjâietoarea
plural
  • vâjâietori
  • vâjâietorii
  • vâjâietoare
  • vâjâietoarele
genitiv-dativ singular
  • vâjâietor
  • vâjâietorului
  • vâjâietoare
  • vâjâietoarei
plural
  • vâjâietori
  • vâjâietorilor
  • vâjâietoare
  • vâjâietoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâjâitor, vâjâitoareadjectiv

  • 1. Care vâjâie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Corbii... luptă greu cu vîntul cumplit, vîjîitor. ALECSANDRI, T. II 390. DLRLC
    • 1.1. Care vibrează de vîjîituri, în care vîjîie ceva. DLRLC
      • format_quote Răsuflarea ei era scurtată, urechile vîjeitoare. MACEDONSKI, O. III 19. DLRLC
etimologie:
  • Vâjâi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.