9 definiții pentru uvrier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UVRIÉR, -Ă, uvrieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Muncitor, lucrător. [Pr.: -vri-er] – Din fr. ouvrier.

UVRIÉR, -Ă, uvrieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Muncitor, lucrător. [Pr.: -vri-er] – Din fr. ouvrier.

uvrier, ~ă smf [At: GHICA, ap. CADE / P: ~vri-er / Pl: ~i, ~e / E: fr ouvrier] (Frm) Muncitor.

UVRIÉR s.m. (Franțuzism) Muncitor, lucrător. [Pron. -vri-er. / < fr. ouvrier].

uvrier m. lucrător, în special croitorii și cismarii cari fac parte din trupele de administrație (= fr. ouvrier).

*uvriér, -ă s. (fr. ouvrier). Barb. Lucrător, muncitor, meseriaș. Adv. Muncitoresc: societate uvrieră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uvriér (înv.) (u-vri-er) s. m., pl. uvriéri

uvriér s. m. (sil. -vri-er), pl. uvriéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UVRIÉR s. v. lucrător, muncitor.

uvrier s. v. LUCRĂTOR. MUNCITOR.

Intrare: uvrier
  • silabație: u-vri-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvrier
  • uvrierul
  • uvrieru‑
plural
  • uvrieri
  • uvrierii
genitiv-dativ singular
  • uvrier
  • uvrierului
plural
  • uvrieri
  • uvrierilor
vocativ singular
  • uvrierule
  • uvriere
plural
  • uvrierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uvrier, -ă uvrier uvrieră

etimologie: