USCĂTOARE, uscătoare, s. f. Uscătorie. În etajul de jos erau atelierele de talpă, în al doilea, atelierul de negritură și sus, uscătoarea. ARDELEANU, D. 101.

USCĂTOARE ~ori f. v. USCĂTORIE. /a usca + suf. ~toare

USCĂTOR, -OARE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. (Rar) Uscătorie. – Usca + suf. -ător.

uscător, ~oare [At: DRLU / V: usuc~ / Pl: ~i, ~oare / E: usca + -ător] 1 a Care usucă (1). 2 smf (Gmț; îs) ~ de pahare Persoană căreia îi place să bea. 3 sn Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială sau naturală a unor materiale, produse etc. 4 sn (Șîs) ~ de păr Mic aparat electric pentru uscarea rapidă a părului spălat. 5-6 sf (Rar) Uscătorie (1-2). 7 sm Muncitor specializat în procese tehnologice ca uscarea furnirului sau a țesăturilor, după ce acestea au fost vopsite.

USCĂTOR adj. verb. USCA. Care usucă.

uscătoare (uscătorie) (rar) s. f., g.-d. art. uscătorii; pl. uscători

uscătoare (uscătorie) (rar) s. f., g.-d. art. uscătorii; pl. uscători

uscătoare (uscătorie) s. f., g.-d. art. uscătorii; pl. uscători

uscător¹ adj. m., pl. uscători; f. sg. și pl. uscătoare

uscător² (aparat) s. n., pl. uscătoare

USCĂTOARE s. v. uscătorie.

uscătoare s. v. USCĂTORIE.