9 definiții pentru uscățiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. – Uscat2 + suf. -iv.

USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. – Uscat2 + suf. -iv.

USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Slab, costeliv. În vreme ce oamenii se frămîntau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său, Costică. REBREANU, R. II 28. Scotoci uscățivul meu călugăr printre hribii rămași în traistă. HOGAȘ, M. N. 119. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. ♦ (Rar, despre plante sau părți ale lor) Fără frunze; gol, uscat. Vîntul tăios... smulgea ultimele frunze moarte, ciocnea ramurile uscățive unele de altele. DUMITRIU, N. 184.

USCĂȚÍV ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care are corp format numai din mușchi și din oase (fără nici un pic de grăsime); costeliv. /uscat + suf. ~iv

uscățiv a. cam uscat, înalt și jigărit: uscățiv așa cum este EM.

uscățív, -ă adj. (d. uscat). Slab, dar sănătos: om uscățiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uscățív adj. m., pl. uscățívi; f. uscățívă, pl. uscățíve

uscățív adj. m., pl. uscățívi; f. sg. uscățívă, pl. uscățíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

USCĂȚÍV adj. 1. v. slab. 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~.)

USCĂȚIV adj. 1. slab, slăbănog, slăbit, tras, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mîrcav, mîrced, (înv.) mișel, (fig.) supt. (O față ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec. secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)

Intrare: uscățiv
uscățiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățiv
  • uscățivul
  • uscățivu‑
  • uscăți
  • uscățiva
plural
  • uscățivi
  • uscățivii
  • uscățive
  • uscățivele
genitiv-dativ singular
  • uscățiv
  • uscățivului
  • uscățive
  • uscățivei
plural
  • uscățivi
  • uscățivilor
  • uscățive
  • uscățivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uscățiv

  • 1. Despre ființe sau părți ale corpului lor:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: costeliv slab uscat (adj.) 3 exemple
    exemple
    • În vreme ce oamenii se frămîntau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său, Costică. REBREANU, R. II 28.
      surse: DLRLC
    • Scotoci uscățivul meu călugăr printre hribii rămași în traistă. HOGAȘ, M. N. 119.
      surse: DLRLC
    • Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Despre plante sau părți ale lor) Fără frunze.
      exemple
      • Vîntul tăios... smulgea ultimele frunze moarte, ciocnea ramurile uscățive unele de altele. DUMITRIU, N. 184.
        surse: DLRLC

etimologie: