11 definiții pentru urzitor, -oare (mașină) urzitoare (2) urzitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, s. m. și f., urzitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. f., s. n. Mașină de urzit pânza. [Pl.: (2, n.) urzitoare] – Urzi + suf. -tor.

urzitor, ~oare [At: N. COSTIN, L. 101 / V: or~ sm urzăt~ snf / Pl: ~oare sn, (reg) ~i / E: urzi + -tor] 1 snf Unealtă pe care se pregătește urzeala pentru țesut Si: urzoi, (reg) roată1, urzaică, urzan, urzar, urzalău, urzător, urzitoi, urzoaică (1), urzoc, urzoi (1), urzor. 2 smf Persoană care urzește (1). 3 smf (Înv) Întemeietor. 4 smf Făptuitor (2). 5 smf Uneltitor (2). 6 sf (Rar) Ursitoare (3).

URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Mașină de urzit pânza. – Urzi + suf. -tor.

URZITOÁRE, urzitoare, s. f. 1. Unealtă cu care se urzește materialul textil; mașină de urzit. Urzitoarea, numită în Ardeal și în unele părți ale Moldovei de sus urzoi sau urzari, se așază în casă. PMFILE, I. C. 263. 2. (Rar) Ursitoare. Văd apoi zîne maestre și văd alte năluciri: Pe Zorilă și Murgilă, cari grăbesc să mi se culce La cele trei urzitoare, lîngă tău de lapte dulce. COȘBUC, P. II 138.

URZITÓR1, urzitoare, s. n. Mașină cu care se confecționează urzeli.

URZITÓR1 ~oáre n. Unealtă sau mașină de urzit. /a urzi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urzitoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. urzitórii; pl. urzitóri

urzitoáre (mașină) s. f., g.-d. art. urzitórii; pl. urzitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URZITÓR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ul se urzește tortul.)

URZITOR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ se urzește tortul.)

Intrare: urzitor, -oare (mașină)
urzitoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzitoare
  • urzitoarea
plural
  • urzitori
  • urzitorile
genitiv-dativ singular
  • urzitori
  • urzitorii
plural
  • urzitori
  • urzitorilor
vocativ singular
plural
urzitoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzitoare
  • urzitoarea
plural
  • urzitoare
  • urzitoarele
genitiv-dativ singular
  • urzitoare
  • urzitoarei
plural
  • urzitoare
  • urzitoarelor
vocativ singular
  • urzitoare
  • urzitoareo
plural
  • urzitoarelor
urzitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzitor
  • urzitorul
  • urzitoru‑
plural
  • urzitoare
  • urzitoarele
genitiv-dativ singular
  • urzitor
  • urzitorului
plural
  • urzitoare
  • urzitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urzitor, -oare (mașină) urzitoare (2) urzitor

  • 1. Mașină de urzit pânza.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Urzitoarea, numită în Ardeal și în unele părți ale Moldovei de sus urzoi sau urzari, se așază în casă. PAMFILE, I. C. 263.
      surse: DLRLC
  • 2. Mașină cu care se confecționează urzeli.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Urzi + sufix -tor.
    surse: DEX '09