8 definiții pentru ursoaie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URSOÁIE, ursoi, s. f. 1. (Rar) Ursoaică (1). 2. (Înv. și reg.) Ursoaică (2). 3. (Înv. și reg.) Ursoaică (3). ♦ Fiecare dintre bârnele. în ale căror scobituri se fixează jugul joagărului. [Pr.: -soa-ie.Pl. și: ursoaie] – Urs + suf. -oaie.

URSOÁIE, ursoi, s. f. 1. (Rar) Ursoaică (1). 2. (Reg.) Ursoaică (2). 3. (Reg.) Ursoaică (3). ♦ Fiecare dintre bârnele în ale căror scobituri se fixează jugul joagărului. [Pr.: -soa-ie] – Urs + suf. -oaie.

URSOÁIE, ursoi, s. f. 1. (Rar) Ursoaică1 (1). 2. Coș de nuiele sau de scînduri așezat deasupra vetrei, prin care trece fumul. V. ursoaică1 (2). 3. Ursoaică1 (3). 4. Fiecare din bîrnele în ale căror scobituri se fixează jugul joagărului.

ursoáĭcă (oaĭ o silabă) f., pl. e. Femeĭa ursuluĭ (numită și ursoaĭe. Cp. cu ghionoaĭe). Est ș. a. Partea de sus a „cahleĭ”, hornu gros al vetreĭ la casele de moda veche (Șez. 36, 35).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ursoáie (înv., reg.) s. f., art. ursoáia, g.-d. art. ursóii / ursoáiei; pl. ursói / ursoáie

ursoáie s. f., art. ursoáia, g.-d. art. ursóii; pl. ursói


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URSOÁIE s. v. campadură, cămin, coș, horn, scară, ursoaică.

ursoaie s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN. SCARĂ. URSOAICĂ.

Intrare: ursoaie
ursoaie1 (pl. -oi) substantiv feminin
  • silabație: ur-soa-ie
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursoaie
  • ursoaia
plural
  • ursoi
  • ursoile
genitiv-dativ singular
  • ursoi
  • ursoii
plural
  • ursoi
  • ursoilor
vocativ singular
plural
ursoaie2 (pl. -oaie) substantiv feminin
  • silabație: ur-soa-ie
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursoaie
  • ursoaia
plural
  • ursoaie
  • ursoaiele
genitiv-dativ singular
  • ursoaie
  • ursoaiei
plural
  • ursoaie
  • ursoaielor
vocativ singular
plural

ursoaie

etimologie:

  • Urs + sufix -oaie.
    surse: DEX '09 DEX '98