URO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „coadă”. [< fr., it. uro-, cf. gr. oura].

URO²-, -URĂ³, elem. „Coadă”. (din fr. uro-, -oure; cf. gr. oura)

URĂ (pl. uri) sf. 1 Faptul de a urî; dușmănie împotriva cuiva, aversiune: prinse o ~ așa de cumplită asupra ei, cît n’o putea vedea’n ochi (SB.); Urască-l cei fără de lege, Ce-i pasă lui de ura lor? (VLAH.); ...e ~ și turbare în ochii lor cei negri, adînci și desperați (EMIN.); (P): gura aduce ura, dușmănia se naște uneori dintr’o vorbă nesocotită ¶ 2 🌿 Frumoasă plantă tuberculoasă din fam. orchideelor, cu flori roșii-purpurii, rar albe, dispuse într’un spic cilindric la vîrful tulpinii (Gymnadenia conopea) (🖼 5175).

-URĂ² elem. uro²-.

URO-₂ „coadă, caudat”. ◊ gr. oura „coadă” > fr. uro-, it. id., engl. id. > rom. uro-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe caudate; ~dele (v. -del), s. n. pl., ordin de amfibieni cu corp alungit, prevăzut cu coadă; sin. caudate; ~pod (v. -pod), s. n., apendice abdominal la crustacee; ~pter (v. -pter), adj., (despre pești) cu aripioare la coadă.

Odontoglossum uro-skinneri Lindl. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (petale oblonge cu vîrf ascuțit, castanii-verzi, marmorate, label cordiform-reniform, bont, ondulat, roz alb, cu 2 lamele albe la bază), 10-15, pe un peduncul erect. Frunze, 2 (cca 28 cm lungime), lanceolate, cu vîrf ascuțit, pe un pseudobulb ovat.