URLÚP², urlupi, s. m. (Mai ales la pl.) Prună închircită și uscată înainte de a ajunge la maturitate, din cauza unei ciuperci parazite.

urlup m. pl. prune tinere necoapte, cu gust acrișor. [Tr. hurlup: origină necunoscută].

hurlup m. Tr. V. urlup.

hurlúp m. (var. din hurlub, hulub. Cp. cu cocoș, hurlup). Vest. Mold. sud. Prună deformată de cĭuperca parazită exoascus (orĭ taphrina) pruni și care are aer în locu sîmbureluĭ, e acrișoară și de un gust plăcut. – În Arg. Olt. gurlup, în Ban. Meh. gulup, golup, golop. Aĭurea ghirtoc, pîrtoc, chirlaŭcă, cocoș, cocoșel. V. colțar.

urlúp² s. m. v. hurlúp

urlúp s. m., pl. urlúpi

hurlúp/urlúp (reg.) s. m., pl. hurlúpi/urlúpi

hurlúp s. m., pl. hurlúpi

URLÚP s. (BOT.) (reg.) chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc.

URLUP s. (BOT.) (reg.) chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc.

urlúp (hurlúp), s.n. sg. (reg.; cu sens colectiv) prune tinere necoapte, cu gust acrișor.

hurlúp s.m. (reg.) prună tânără degenerată din cauza unei ciuperci; gurlup, chirlaucă, cocoșel, corlat, ghirtoc, birtoc, alișoi, cocoș.

hurlúp, hurlupi, s.m. – (reg.) Prune care nu se coc, se usucă în pom sau cad pe jos (ALRRM, 1971: 457; Rozavlea, Dragomirești, Săcel, Vișeu). – Et. nec. (MDA).

hurlúp, -i, s.m. – Prune care nu se coc, se usucă în pom sau cad pe jos (ALR 1971: 457; Rozavlea, Dragomirești, Săcel, Vișeu). – Et. nec. (MDA).