7 definiții pentru urluit (măcinat) uruit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URLUÍT, -Ă, urluiți, -te, adj. (Despre unele boabe de cereale) Măcinat mare, transformat în urluială. [Var.: uruít, -ă adj.] – V. urlui.

URLUÍT, -Ă, urluiți, -te, adj. (Despre unele boabe de cereale) Măcinat mare, transformat în urluială. [Var.: uruít, -ă adj.] – V. urlui.

urluit1, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 702/42 / V: uru~, huru~ / Pl: ~iți, ~e / E: urlui1] 1 (Mai ales d. boabe de cereale) Măcinat sau zdrobit mare. 2 (Reg; d. oameni; îf huruit) Foarte ocupat.

URLUÍT1, -Ă, urluiți, -te, adj. (Despre cereale) Măcinat mare, prefăcut în urluială; zdrobit, fărîmat. – Variantă: uruít, -ă adj.

URUÍT, -Ă adj. v. urluit.

Intrare: urluit (măcinat)
urluit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urluit
  • urluitul
  • urluitu‑
  • urlui
  • urluita
plural
  • urluiți
  • urluiții
  • urluite
  • urluitele
genitiv-dativ singular
  • urluit
  • urluitului
  • urluite
  • urluitei
plural
  • urluiți
  • urluiților
  • urluite
  • urluitelor
vocativ singular
plural
uruit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uruit
  • uruitul
  • uruitu‑
  • urui
  • uruita
plural
  • uruiți
  • uruiții
  • uruite
  • uruitele
genitiv-dativ singular
  • uruit
  • uruitului
  • uruite
  • uruitei
plural
  • uruiți
  • uruiților
  • uruite
  • uruitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urluit (măcinat) uruit

  • 1. (Despre unele boabe de cereale) Măcinat mare, transformat în urluială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fărâmat (adj.) zdrobit

etimologie:

  • vezi urlui
    surse: DEX '98 DEX '09