6 definiții pentru urluit (măcinat)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URLUIT, -Ă, urluiți, -te, adj. (Despre unele boabe de cereale) Măcinat mare, transformat în urluială. [Var.: uruit, -ă adj.] – V. urlui.
URLUIT, -Ă, urluiți, -te, adj. (Despre unele boabe de cereale) Măcinat mare, transformat în urluială. [Var.: uruit, -ă adj.] – V. urlui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urluit1, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 702/42 / V: uru~, huru~ / Pl: ~iți, ~e / E: urlui1] 1 (Mai ales d. boabe de cereale) Măcinat sau zdrobit mare. 2 (Reg; d. oameni; îf huruit) Foarte ocupat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URLUIT1, -Ă, urluiți, -te, adj. (Despre cereale) Măcinat mare, prefăcut în urluială; zdrobit, fărîmat. – Variantă: uruit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URUIT, -Ă adj. v. urluit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URUIT, -Ă adj. v. urluit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uruit2, ~ă a vz urluit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URUIT, -Ă, adj. v. urluit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
urluit, urluităadjectiv
etimologie:
- urlui DEX '98 DEX '09