6 definiții pentru urdar (vas, unealtă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar.

URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar.

urdar [At: DL / Pl: (1-2) ~i și (3-12) ~e, (reg) ~dări / E: urdă + -ar] 1 sm Cioban care face urda (1) Si: (reg) urditor (1). 2 sm Persoană care vinde urdă (1) Si: (reg) urditor (2). 3 sn Unealtă ciobănească cu care se mestecă zerul pus la fiert pentru a se alege urda și care este făcută fie din două bețe prinse în forma unui „T” cu coada lungă, fie dintr-un băț în vârful căruia este prins un smoc de fibre din coajă de tei sau o lopățică semicirculară, o măturice din crenguțe de brad cojite, fie dintr-o scăndurică lungă și nu prea lată cu o gaură la un capăt Si: (reg) cârlig (1), linguroi, mestecător, șterț, tămânjer, (reg) urdaci, urditor (3), (reg) urdelniță. 4 sn (Reg) Unealtă ciobănească, făcută dintr-o bucată de lemn cu crestături adânci, cu ajutorul căreia se fărâmițează și se freacă urda sau cașul, când se pregătesc pentru sărat Si: răvar. 5 sn (Reg) Unealtă făcută dintr-un băț lat la un capăt, cu care se bate laptele prins. 6 sn (Reg) Unealtă ciobănească cu care se strânge urda care s-a ales deasupra zerului fiert Si: linguroi. 7 sn Ceaun, căldare sau alt vas în care se fierbe zerul pentru a se prepara urda. 8 sn Vas în care se păstrează urda. 9 sn (Reg) Săculeț de pânză, de formă conică, în care se pune urda la scurs Si: sedilă1. 10 sn (Reg) Loc în care se păstrează urda la stână Si: urdărie (1). 11 sn (Mol) Mâncare ciobănească făcută din unt și urdă sau din urdă și jintuială bine fierte împreună Si: talcam (1). 12 sn Prăjitură care se face din făină de mălai, lapte (sau zer), unt și brânză.

URDÁR2, urdare, s. n. 1. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 2. Unealtă cu care se mestecă zerul pus la fiert pentru a prepara urdă.

URDÁR1 ~e n. 1) Vas în care se face sau se ține urda. 2) Unealtă care servește la mestecat când se fierbe zerul pentru urdă. /urdă + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urdár2 (vas, unealtă) s. n., pl. urdáre

urdár (vas, unealtă) s. n., pl. urdáre

Intrare: urdar (vas, unealtă)
urdar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urdar
  • urdarul
  • urdaru‑
plural
  • urdare
  • urdarele
genitiv-dativ singular
  • urdar
  • urdarului
plural
  • urdare
  • urdarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urdar (vas, unealtă)

  • 1. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Urdă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX