11 definiții pentru urat (urare)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URAT1, uraturi, s. n. Urare. – V. ura2.
URAT1, uraturi, s. n. Urare. – V. ura2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urat2 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) urezat (Pl: urezate) / Pl: ~uri / E: ura2] 1 Datina de a umbla din casă în casă pentru a face urări (2) cu prilejul sărbătorilor de iarnă Si: (reg) uret. 2 (Reg; îe) De-a ~ului La urat (1). 3 Urare (1). 4 (Reg; îf urezat) Chiuit1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URAT1 s. n. Exprimare a unei dorințe de bine la adresa cuiva; urare. Să s-arate împăratul!... – Nu se poate, căci oștenii început-au cu uratul. EFTIMIU, Î. 31. ♦ Colindatul pe la case în seara de anul nou, cu recitarea «plugușorului». Să deie colac flăcăilor... cînd vin cu uratul. ȘEZ. III 109.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urat n. fapta de a ura: a umbla cu uratul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) urát n., pl. urĭ. Acțiunea de a ura: De urat, am maĭ ura, Dar nĭ-e că vom însera Pe la curtea dumneavoastră, Departe de casa noastră (P. P.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urezat sn vz urat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urat2 (urare) s. n., pl. uraturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urat2 (urare) s. n., pl. uraturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urat (urare) s. n., pl. uraturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
URAT s. v. urare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URAT s. urare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
urat, uraturisubstantiv neutru
- 1. Exprimare a unei dorințe de bine la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: urare
- Să s-arate împăratul!... – Nu se poate, căci oștenii început-au cu uratul. EFTIMIU, Î. 31. DLRLC
- 1.1. Colindatul pe la case în seara de anul nou, cu recitarea «plugușorului». DLRLC
- Să deie colac flăcăilor... cînd vin cu uratul. ȘEZ. III 109. DLRLC
-
-
etimologie:
- ura (1.) DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.