5 definiții pentru urâțel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.

URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.

URÎȚÉL, -ÍCĂ, urîței, -le, adj. Diminutiv al lui urît; cam urît. O privea și, fără să vrea, se gîndea: «Cît e de slăbuță și de urîțică». REBREANU, I. 54.

urîțél, -țícă adj., pl. eĭ, ele. Fam. Cam urît, destul de urît.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urâțél adj. m., pl. urâțéi; f. urâțícă, pl. urâțéle

urâțél adj. m., pl. urâțéi; f. sg. urâțícă, pl. urâțéle

Intrare: urâțel
urâțel adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urâțel
  • urâțelul
  • urâțelu‑
  • urâți
  • urâțica
plural
  • urâței
  • urâțeii
  • urâțele
  • urâțelele
genitiv-dativ singular
  • urâțel
  • urâțelului
  • urâțele
  • urâțelei
plural
  • urâței
  • urâțeilor
  • urâțele
  • urâțelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urâțel

  • 1. Diminutiv al lui urât (1.); cam urât.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • O privea și, fără să vrea, se gîndea: «Cît e de slăbuță și de urîțică». REBREANU, I. 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Urât + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09