7 definiții pentru untar (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. (Reg.) Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.

untar [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i sm, ~e sn / E: unt2 + -ar] 1 sm Persoană care se ocupă cu vânzarea untului2 (1). 2 sn (Reg) Putinei.

UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.

UNTÁR1, untari, s. m. Muncitor care lucrează în industria laptelui, la prepararea untului.

UNTÁR2 ~i m. rar Lucrător specializat în producerea untului. /unt + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

untár1 (persoană) (rar) s. m., pl. untári

untár (persoană) s. m., pl. untári

Intrare: untar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • untar
  • untarul
  • untaru‑
plural
  • untari
  • untarii
genitiv-dativ singular
  • untar
  • untarului
plural
  • untari
  • untarilor
vocativ singular
  • untarule
  • untare
plural
  • untarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

untar (persoană)

  • 1. rar Persoană care se ocupă cu prepararea untului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Unt + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX