7 definiții pentru ultrareacționar (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar.

ultrareacționar, ~ă smf, a [At: DEX / P: ~re-ac-ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: ultra1- + reacționar] 1-2 (Persoană) care se opune cu înverșunare progresului.

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar(ă) înrăit(ă), contrarevoluționar(ă) pătimaș(ă). [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar.

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă adj., s.m. și f. Reacționar înrăit. [Pron. -re-ac-. / < ultra- + reacționar, cf. it. ultrareazionario].

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. reacționar înrăit. (< ultra- + reacționar)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre

ultrareacționár adj., s. m. → reacționar

Intrare: ultrareacționar (persoană)
ultrareacționar2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -re-ac-ți-o-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultrareacționar
  • ultrareacționarul
  • ultrareacționaru‑
plural
  • ultrareacționari
  • ultrareacționarii
genitiv-dativ singular
  • ultrareacționar
  • ultrareacționarului
plural
  • ultrareacționari
  • ultrareacționarilor
vocativ singular
  • ultrareacționarule
  • ultrareacționare
plural
  • ultrareacționarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ultrareacționar, -ă ultrareacționar (2) ultrareacționară

  • 1. Reacționar(ă) înrăit(ă).
    surse: DEX '09 DN
    • diferențiere Reacționar(ă) înrăit(ă), contrarevoluționar(ă) pătimaș(ă).
      surse: DEX '98

etimologie:

  • Ultra- + reacționar
    surse: DEX '09 DEX '98 DN