9 definiții pentru uituceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală.

uitucea sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: uituc + -eală] 1 Lipsă de memorie sau de atenție Si: uitucie (1). 2 Nebăgare de seamă Si: uitucie (2). 3 (Pex) Distracție (3).

UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală.

UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. (Rar) Faptul de a uita, lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală.

uĭtucíe f. Vest. Defectu de a fi uĭtuc. – Și -ăcíe (vest) și -uceálă, pl. elĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli

uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UITUCEÁLĂ s. (rar) uitucenie, uitucie. (~ unui om.)

UITUCEA s. (rar) uitucie. (~ unui om.)

Intrare: uituceală
uituceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uitucea
  • uituceala
plural
  • uituceli
  • uitucelile
genitiv-dativ singular
  • uituceli
  • uitucelii
plural
  • uituceli
  • uitucelilor
vocativ singular
plural

uituceală

etimologie:

  • Uituc + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09