UCRAINEAN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean.

ucrainean, ~ă [At: CADE / P: ~crai-nean / V: -nian (P: ~ni-an) / Pl: ~eni, ~ene / E: Ucraina + -ean] 1-4 smf a (Persoană) care face parte din populația de bază a Ucrainei (sau este originară din Ucraina). 5 smp Populația care locuiește în Ucraina. 6-7 a Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (5). 8-9 a Referitor la Ucraina sau la ucraineni (5). 10 a Care provine din Ucraina. 11 sfa Limba vorbită de ucraineni.

UCRAINEAN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau populației ei, privitor la Ucraina sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean.

UCRAINEAN², -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S. Ucraina sau care este originară de acolo. – Pronunțat: -cra-i-.

UCRAINEAN, -Ă CRAI-NEAN/ adj., s. m. f. (locuitor) din Ucraina. ◊ (s. f.) limbă slavă, cu numeroase dialecte, vorbită de ucraineni. (< fr. ukrainien)

!ucrainean (desp. u-cra-i-nean) adj. m., s. m., pl. ucraineni (desp. -i-neni); adj. f., s. f. ucraineană, pl. ucrainene

ucrainean (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucraineni; adj. f., s. f. ucraineană, pl. ucrainene

ucrainean, pl. ucraineni

UCRAINEANĂ s. v. ucraineancă.

UCRAINEANĂ s. ruteancă, ucraineancă, (pop.) ruscă, (înv.) malorosiancă.

UCRAINEAN s., adj. 1. s. rutean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. rutean, rutenesc, (înv.) malorosian, malorosienesc.

UCRAINEAN s., adj. 1. s. rutean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. rutean, (înv.) malorosian, malorosienesc.