6 definiții pentru ucenie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ucenie sf [At: (sec. XVI-XVII) TEXTE ROM. (XVI), 409 / V: oc~, oceanie / Pl: ~ii / E: slv оучениѥ] (îrg) 1 Instrucție ostășească Si: (îvp) mustră1 (1). 2 Exercițiu militar. 3 Teorie, învățătură (în armată).

ucénie f. (bg. rus. učénie, vsl. učeniĭe, învățătură. V. ucenic, poucenie). Munt. Rar. Instrucțiune militară, șmotru. – Și océnie (Mold.): taĭcă-su la Plevna făcuse ocenie, nu glumă (Sov. 232. Alt ex. din Olt. în rev. I. Crg. 3, 347) și oceánie (Munt. vest. CL. 1913, 115).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ucénie s.f. (înv.) învățătură.

Intrare: ucenie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucenie
  • ucenia
plural
genitiv-dativ singular
  • ucenii
  • uceniei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocenie
  • ocenia
plural
  • ocenii
  • oceniile
genitiv-dativ singular
  • ocenii
  • oceniei
plural
  • ocenii
  • oceniilor
vocativ singular
plural
oceanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.