6 definiții pentru ucenie
Explicative DEX
ucenie sf [At: (sec. XVI-XVII) TEXTE ROM. (XVI), 409 / V: oc~, oceanie / Pl: ~ii / E: slv оучениѥ] (îrg) 1 Instrucție ostășească Si: (îvp) mustră1 (1). 2 Exercițiu militar. 3 Teorie, învățătură (în armată).
ucénie f. (bg. rus. učénie, vsl. učeniĭe, învățătură. V. ucenic, poucenie). Munt. Rar. Instrucțiune militară, șmotru. – Și océnie (Mold.): taĭcă-su la Plevna făcuse ocenie, nu glumă (Sov. 232. Alt ex. din Olt. în rev. I. Crg. 3, 347) și oceánie (Munt. vest. CL. 1913, 115).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oceanie2 sf vz ucenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocenie sf vz ucenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
océnie, V. ucenie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
ucenie s.f. (înv.) învățătură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ucenie
ucenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ocenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
oceanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.