UBICVÍST, -Ă, ubicviști, -ste, adj. (Rar) 1. (Despre plante) Care trăiește și se dezvoltă la fel de bine în condiții de mediu diferite. 2. (Fam.; despre oameni) Care pare a se afla în mai multe locuri deodată. – Din fr. ubiquiste.

ubicvist, ~ă [At: M. D. ENC. / Pl: ~iști, ~e / E: fr ubiquiste] 1 a (D. plante) Care trăiește și se dezvoltă la fel de bine în medii diferite. 2-3 smf, a (Liv) (Om) care are însușirea de a părea să fie pretutindeni sau în mai multe locuri deodată Si: omniprezent, ubicuitar (1-2).

UBICVÍST, -Ă, ubicviști, -ste, adj. 1. (Despre plante) Care trăiește și se dezvoltă la fel de bine în condiții de mediu diferite. 2. (Fam.; despre oameni) Care pare a se afla în mai multe locuri deodată. – Din fr. ubiquiste.

UBICVÍST, -Ă adj. (Despre plante) Care se dezvoltă la fel de bine în orice mediu. ♦ (Fam.) Cel care pare a fi în mai multe locuri deodată. [< fr. ubiquiste, cf. lat. ubique – pretutindeni].

UBICVÍST, -Ă I. adj. (despre plante) cosmopolit. II. adj., s. m. f. (fam.) (cel) prezent peste tot. (< fr. ubiquiste)

UBICVÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) livr. (despre organisme vii) Care se poate adapta la diferite condiții de mediu (pe toată suprafața globului). /<fr. ubiquiste

UBICVÍST² ~ști m. Persoană care face impresia că se află concomitent în toate locurile; om care se caracterizează prin ubicuitate. /<fr. ubiquiste

ubicvist (rar) adj. m., pl. ubicviști; f. ubicvistă, pl. ubicviste

ubicvist (rar) adj. m., pl. ubicviști; f. ubicvistă, pl. ubicviste

ubicvíst adj. m., pl. ubicvíști; f. sg. ubicvístă, pl. ubicvíste