opțiuni
  • info

9 definiții pentru tărbăcire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRBĂCIRE, tărbăciri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) tărbăci. – V. tărbăci.

tărbăcire sf [At: POLIZU / V: (reg) tălb~, tălbătici~ / E: tărbăci] 1 (Înv) Chinuire a câinilor cu tărbaca (1). 2 (Reg; pex) Snopire în bătaie. 3 (Reg; fig) Batjocorire (1). 4 (Reg) Buimăcire din cauza somnului, a băuturii etc. 5 (Reg) Frământare a noroiului în picioare, în timpul mersului. 6 (Reg) Murdărire cu noroi. 7 (Reg) Legare a căruței cu tărbaca (8) Si: (reg) tărbăcit1.

TĂRBĂCIRE, tărbăciri, s. f. (Fam. și reg.) Acțiunea de a (se) tărbăci. – V. tărbăci.

TĂRBĂCIRE, tărbăciri, s. f. Acțiunea de a (se) tărbăci.

tălbăcire sf vz tărbăcire

tălbăticire sf vz tărbăcire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tărbăcire (reg.) s. f., g.-d. art. tărbăcirii; pl. tărbăciri

tărbăcire (reg.) s. f., g.-d. art. tărbăcirii; pl. tărbăciri

tărbăcire s. f., g.-d. art. tărbăcirii; pl. tărbăciri

Intrare: tărbăcire
tărbăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărbăcire
  • tărbăcirea
plural
  • tărbăciri
  • tărbăcirile
genitiv-dativ singular
  • tărbăciri
  • tărbăcirii
plural
  • tărbăciri
  • tărbăcirilor
vocativ singular —
plural —
tălbăcire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tălbăticire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărbăcire, tărbăcirisubstantiv feminin

  • 1. regional Acțiunea de a (se) tărbăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi tărbăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.