TĂMÂIOASĂ ~e f. 1) Soi de viță de vie cu struguri plăcut mirositori. 2) Vin făcut din struguri de acest soi. /tămâie + suf. ~oasă

tămâioasă f. 1. soiu de struguri tare mirositori cu boabele rotunde dese și verzi; 2. vin tămâios: servii varsă ’n cupe dulcea tămâioasă BOL.

TĂMÂIOS, -OASĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță-de-vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). – Tămâie + suf. -os.

tămâios, ~oasă [At: POLIZU / Pl: ~oși, ~oase / E: tămâie + -os] 1 a (D. struguri sau vinuri) Care are un gust aromat, asemănător cu cel de tămâie (1) Si: muscat, (reg) mușcător, mușcătareț. 2-3 sfi, a (Reg; șîs pere ~oase) (Pere) aromate, galbene, de formă lunguiață. 4-5 sm, a (Reg; șîs păr -) (Păr) care face tămâioase (2). 6 a (Nob) Cu tămâie (1). 7-8 sf, a (Viță de vie) care produce struguri cu boabele rotunde, cărnoase, dese și verzi, plăcut aromate. 9 sf (Pex) Struguri de tămâioasă 10 sfn Vin făcut din tămâioasă (9). 11 sf (Bot; reg) Tămâiță (6) (Chenopodium botrys). 12 sfp (Bot; reg) Toporaș (9) (Viola odorata). 13 sf (Bot; reg) Vinariță (Asperula odorata). 14 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 sfa (Reg) Melodie după care se execută dansul tămâioasa (14).

TĂMÂIOS, -OASĂ, tămâioși, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietăți de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de viță de vie) care produce struguri cu boabele sferice, cărnoase, dese și verzi sau violet-roșcate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin făcut din tămâioasă (2). – Tămâie + suf. -os.

TĂMÎIOASĂ s. f. 1. Varietate de viță de vie, ai cărei struguri au boabele dese, rotunde și cărnoase, de culoare verde, plăcut aromate. În vie toate soiurile de struguri... tămîioasă... La TDRG. 2. Vin făcut din tămîioasă (1). Nu știu dacă doamnele nu vor voi să guste o tămîioasă dulce ce se află în mînăstire de treizeci de ani. BOLINTINEANU, O. 435. Sticlele se umplură cu tămîioasă într-o clipă și veselia renăscu în sînul oaspeților. FILIMON, C. 164.

tămîĭós, -oásă adj. Vest. Cu miros de tămîĭe: strugure, vin tămîĭos. S. f. Vin tămîĭos. – Mold. busuĭoc.

!tămâioasă (varietate de viță-de-vie, de vin) s. f., g.-d. art. tămâioasei; pl. (porții; sorturi) tămâioase

tămâioasă (viță-de-vie, vin) s. f., g.-d. art. tămâioasei

tămâioasă (strugure, vin) s. f., g.-d. art. tămâioasei

TĂMÂIOASĂ s. busuioacă. (A băut o ~.)

TĂMÂIOASĂ s. v. tămâiță.

tămîioasă s. v. TĂMÎIȚĂ.

TĂMÎIOASĂ s. busuioacă. (A băut o ~.)

tămâios, -oasă, tămâioși, -oase s. m., s. f. persoană total nepricepută într-un anumit domeniu.