9 definiții pentru tăbăcitor (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂBĂCITOR, -OARE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.
TĂBĂCITOR, -OARE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de pan111
- acțiuni
tăbăcitor, ~oare [At: ARDELEANU, D. 242 / Pl: ~i, ~oare / E: tăbăci1 + -tor] 1 a (D. substanțe) Care are proprietatea de a tăbăci1 (1) Si: argăsitor. 2 sn Butoi în care se ține argăseala.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂBĂCITOR2, -OARE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂBĂCITOR1 ~oare (~ori, ~oare) (despre substanțe) Care are proprietatea de a tăbăci pieile. /a tăbăci + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tăbăcitor1 adj. m., pl. tăbăcitori; f. sg. și pl. tăbăcitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăbăcitor1 adj. m., pl. tăbăcitori; f. sg. și pl. tăbăcitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăbăcitor adj. m., pl. tăbăcitori; f. sg. și pl. tăbăcitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂBĂCITOR adj. argăsitor. (Substanțe ~oare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂBĂCITOR adj. argăsitor. (Substanțe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tăbăcitor, tăbăcitoareadjectiv
- 1. Care are proprietatea de a tăbăci. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: argăsitor
etimologie:
- Tăbăci + sufix -tor. DEX '09 DEX '98