7 definiții pentru tăbăcitor (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂBĂCITOR, -OARE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.
TĂBĂCITOR, -OARE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de pan111
- acțiuni
tăbăcitor, ~oare [At: ARDELEANU, D. 242 / Pl: ~i, ~oare / E: tăbăci1 + -tor] 1 a (D. substanțe) Care are proprietatea de a tăbăci1 (1) Si: argăsitor. 2 sn Butoi în care se ține argăseala.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂBĂCITOR1, tăbăcitoare, s. n. Butoi în care se ține argăseala. În fundul magaziei șase dintre butoaie erau cenușarele, iar restul zăcătorilor, pline cu zeamă galbenă și bucățele de coajă, tăbăcitoarele. ARDELEANU, D. 242.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂBĂCITOR2 ~oare n. pop. Butoi pentru păstrarea dubelii. /a tăbăci + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tăbăcitor2 s. n., pl. tăbăcitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tăbăcitor2 s. n., pl. tăbăcitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăbăcitor s. n., pl. tăbăcitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tăbăcitor, tăbăcitoaresubstantiv neutru
- 1. Butoi în care se ține argăseala. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În fundul magaziei șase dintre butoaie erau cenușarele, iar restul zăcătorilor, pline cu zeamă galbenă și bucățele de coajă, tăbăcitoarele. ARDELEANU, D. 242. DLRLC
-
etimologie:
- Tăbăci + sufix -tor. DEX '09 DEX '98