3 definiții pentru târcolire
Explicative DEX
TÂRCOLI, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĩa.
A TÂRCOLI ~esc intranz. rar A umbla în jur (fără a se apropia); a da târcoale. /<bulg. tărkolia[se]
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
târcoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolesc, impert. 3 sg. târcolea; conj. prez. 3 sg. și pl. târcolească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: târcolire
târcolire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
târcoli, târcolescverb
- 1. A da târcoale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Așteptau tremurînd, bombănind, tîrcolind, cu nerăbdare... să arunce nenorocitul stîrv în ograda vrăjmașei. DELAVRANCEA, T. 150. DLRLC
-
etimologie:
- tărkolĭa DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.