opțiuni
  • info

11 definiții pentru târcoli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRCOLI, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĭa.

târcoli [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~rgo~ / Pzi: ~lesc / E: bg търколя (се)] (Reg) 1 vi (Rar) A se învârti de jur împrejur. 2 vr (Îf târgoli) A se tăvăli pe pământ, prin iarbă etc. 3 vt A târî pe cineva pe jos.

TÂRCOLI, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĩa.

A TÂRCOLI ~esc intranz. rar A umbla în jur (fără a se apropia); a da târcoale. /<bulg. tărkolia[se]

târgoli v vz târcoli

TÎRCOLI, tîrcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se învîrti (în preajma cuiva sau a ceva), a umbla de jur împrejur, a da tîrcoale. Așteptau tremurînd, bombănind, tîrcolind, cu nerăbdare... să arunce nenorocitul stîrv în ograda vrăjmașei. DELAVRANCEA, T. 150.

tîrcolésc v. tr. (bg. tŭrkalĕam se, mă rostogolesc, infl. de tîrcol. La Cdr. bg. tŭrkolĕavam). Rar. Daŭ tîrcoale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târcoli (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolesc, 3 sg. târcolește, imperf. 1 târcoleam; conj. prez. 1 sg. să târcolesc, 3 să târcolească

târcoli (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolesc, imperf. 3 sg. târcolea; conj. prez. 3 să târcolească

târcoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolesc, impert. 3 sg. târcolea; conj. prez. 3 sg. și pl. târcolească

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

târcoli, târcolesc v. r. a se învârti în preajma cuiva

Intrare: târcoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târcoli
  • târcolire
  • târcolit
  • târcolitu‑
  • târcolind
  • târcolindu‑
 singular plural
  • târcolește
  • târcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târcolesc
 (să)
  • târcolesc
  • târcoleam
  • târcolii
  • târcolisem
a II-a (tu)
  • târcolești
 (să)
  • târcolești
  • târcoleai
  • târcoliși
  • târcoliseși
a III-a (el, ea)
  • târcolește
 (să)
  • târcolească
  • târcolea
  • târcoli
  • târcolise
plural I (noi)
  • târcolim
 (să)
  • târcolim
  • târcoleam
  • târcolirăm
  • târcoliserăm
  • târcolisem
a II-a (voi)
  • târcoliți
 (să)
  • târcoliți
  • târcoleați
  • târcolirăți
  • târcoliserăți
  • târcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • târcolesc
 (să)
  • târcolească
  • târcoleau
  • târcoliră
  • târcoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târcoli, târcolescverb

  • 1. rar A da târcoale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Așteptau tremurînd, bombănind, tîrcolind, cu nerăbdare... să arunce nenorocitul stîrv în ograda vrăjmașei. DELAVRANCEA, T. 150. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.