turugă sf [At: CADE / V: (reg) ~rigă, ~ungă sf, ~ug s / Pl: ~ugi / E: ns cf buturugă, tumurug] 1 (Olt; Ban) Buturugă (1). 2 (Olt; Ban) Copac ale cărui crengi din vârf au fost rupte sau tăiate. 3 (Olt) Copac bătrân și scorburos. 4 (Reg) Lemn gros. 5 (În limbajul muncitorilor forestieri; îf turungă) Par cu ajutorul căruia se ridică greutăți Si: pârghie. 6 (Reg; îf turug) Pociumb. 7 (Reg; lpl; îf turigi) Coceni (1).

turigă sf vz turugă

turug s vz turugă

turungă sf vz turugă

TURUGĂ s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.

turugă s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.

turugă, turugi, s.f. (reg.) 1. buturugă. 2. ciot, buștean. 3. copac bătrân. 4. pârghie. 5. (la pl.) coceni.