turugă sf [At: CADE / V: (reg) ~rigă, ~ungă sf, ~ug s / Pl: ~ugi / E: ns cf buturugă, tumurug] 1 (Olt; Ban) Buturugă (1). 2 (Olt; Ban) Copac ale cămi crengi din vârf au fost mpte sau tăiate. 3 (Olt) Copac bătrân și scorburos. 4 (Reg) Lemn gros. 5 (În limbajul muncitorilor forestieri; îf turungă) Par cu ajutorul căruia se ridică greutăți Si: pârghie. 6 (Reg; îf turug) Pociumb. 7 (Reg; lpl; îf turigi) Coceni (1).