9 definiții pentru turtiță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURTIȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoară. – Turtă + suf. -iță.

turtiță sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: turtă + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Turtișoară (1-2). 3 (Reg) Lipie. 4 (Reg) Turtă (21). 5-12 (Șhp) Turtă (26, 34-35, 37) (mică). 13 (Reg; pan) Bucată dintr-o materie căreia i s-a dat forma unei turtițe (1). 14 (Bot; reg) Turtă (44) (Carlina acaulis).

TURTIȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoara. – Turtă + suf. -iță.

TURTIȚĂ, turtițe, s. f. Turtișoară. Merge mîndra Cu turtița caldă-n sîn, Cu cupa plină de vin. HODOȘ, P. P. 188. Face o turtiță, o blagoslovește și o pune pe apă. I. CR. III 241.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turtiță s. f., g.-d. art. turtiței; pl. turtițe

turtiță s. f., g.-d. art. turtiței; pl. turtițe

turtiță s. f., g.-d. art. turtiței; pl. turtițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURTIȚĂ s. turtișoară, (reg.) turtică, turticică. (~ de mălai.)

TURTIȚĂ s. turtișoară, (reg.) turtică, turticică. (~ de mălai.)

Intrare: turtiță
turtiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turtiță
  • turtița
plural
  • turtițe
  • turtițele
genitiv-dativ singular
  • turtițe
  • turtiței
plural
  • turtițe
  • turtițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turtiță, turtițesubstantiv feminin

  • 1. Turticică, turtică, turtișoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Merge mîndra Cu turtița caldă-n sîn, Cu cupa plină de vin. HODOȘ, P. P. 188. DLRLC
    • format_quote Face o turtiță, o blagoslovește și o pune pe apă. I. CR. III 241. DLRLC
etimologie:
  • Turtă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.