turnare¹ sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~nări / E: turna¹] 1 (Înv) Întoarcere a cuiva de undeva Si: înapoiere, revenire, (înv) turnat¹ (1). 2 (Înv) Abatere din drum. 3 (Înv) Restituire a ceva. 4 (Înv) Îndreptare în altă direcție. 5 (Înv) Orientare a privirii în altă direcție. 6 (Înv) Schimbare a unui eveniment, a unui fapt etc. Si: transformare (1). 7 (Înv) Abatere a cuiva de la rău Si: convertire, îndreptare. 8 (Reg) Răsturnare la pământ a ceva sau a cuiva Si: doborâre. 9 Vărsare a unui lichid (sau a unor materii sub formă de pulbere, granule, bucăți etc.) în (sau pe, peste) ceva Si: turnat¹ (2), (înv) turnătură (1). 10 (Înv; ccr) Lichid care se varsă. 11 (Trs) Vomare. 12 Vărsare a unui material lichid într-un tipar, pentru a obține, prin solidificare, un obiect de forma tiparului Si: turnat¹ (3), (înv) turnătură (2). 13 Confecționare a unui obiect prin turnare (12) Si: turnat¹ (4). 14 (Arte) Realizare în bronz a formei definitive a unei sculpturi după un mulaj de ghips Si: turnat¹ (5). 15 (Fam; fig) Denunțare a cuiva Si: turnat¹ (6).

TURNARE¹, turnări, s. f. Acțiunea de a turna¹. Un fir de zgură, o clătire de o clipă în turnarea unui clopot, cine știe dacă nu hotărăsc pentru totdeauna de claritatea sunetului. VLAHUȚĂ, O. A. III 77.

turnare f. acțiunea de a turna.

turnáre f., pl. ărĭ¹. Acțiunea de a turna.^[1]

turnare s. f., g.-d. art. turnării; pl. turnări

turnare s. f., g.-d. art. turnării; pl. turnări

turnare s. f., g.-d. art. turnării; pl. turnări

TURNARE s. turnat, vărsare. (~ băuturii în pahare.)

TURNARE s. v. denunț, denunțare.

TURNARE s. turnat, vărsare. (~ băuturii în pahare.)

turnare s. v. DENUNȚ. DENUNȚARE.