6 definiții pentru turmentație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
turmentație sf [At: BUL. FIL. VI, 11 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: turmenta] (Liv) 1 Frământare (12). 2 Deranjare (3). 3 Îmbătare.
TURMENTAȚIE s.f. Turmentare. [Gen. -iei, var. turmentațiune s.f. / < turmentare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURMENTAȚIE s. f. turmentare. (< turmentare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turmentațiune sf vz turmentație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURMENTAȚIUNE s.f. v. turmentație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turmentație s. f., g.-d. art. turmentației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: turmentație
turmentație substantiv feminin
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
turmentațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
turmentație, turmentațiisubstantiv feminin
- 1. Deranjare, frământare, turmentare, îmbătare. DNsinonime: deranjare frământare turmentare îmbătare
etimologie:
- turmentare DN