7 definiții pentru turcire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURCIRE s. f. Acțiunea de a (se) turci.V. turci.

turcire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: turci] (Înv) Proces de asimilare cu populația turcă (22) și, în special, cu religia mahomedană Si: (înv) turcie (1).

TURCIRE, turciri, s. f. Acțiunea de a (se) turci.V. turci.

TURCIRE, turciri, s. f. Acțiunea de a (se) turci. Hassan e turc în fine, dar numai prin turcire, Pe cînd al meu, din contra, e neaoș musulman. MACEDONSKI, O. IV 96.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turcire s. f., g.-d. art. turcirii

turcire s. f., g.-d. art. turcirii

turcire s. f., g.-d. art. turcirii; pl. turciri

Intrare: turcire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcire
  • turcirea
plural
  • turciri
  • turcirile
genitiv-dativ singular
  • turciri
  • turcirii
plural
  • turciri
  • turcirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turcire, turcirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) turci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hassan e turc în fine, dar numai prin turcire, Pe cînd al meu, din contra, e neaoș musulman. MACEDONSKI, O. IV 96. DLRLC
etimologie:
  • vezi turci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.