6 definiții pentru turcaleț (zmeu)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
turcaleț1 sn [At: PASCU, C. 240 / Pl: ~e / E: ns cf turcaleț2] (Pop) Zmeu turcesc (14).
turcaléț n., pl. e (bg. tŭrkalec, care se rostogolește, d. tŭrkalĕam, rostogolesc). Zmeŭ de forma pereĭ și care, cînd e înălțat, se clatină mereŭ, pe cînd cel în patru colțurĭ e stabil. – Se numește și zmeŭ turcesc (pin confuziune cu Turc).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turcaleț (zmeu) s. n., pl. turcalețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turcaleț (zmeu) s. n., pl. turcalețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turcaleț (zmeu) s. n., pl. turcalețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
turcaleț s. n. sg. fese, dos
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: turcaleț (zmeu)
turcaleț2 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)