5 definiții pentru turcaleț (zmeu)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turcaleț1 sn [At: PASCU, C. 240 / Pl: ~e / E: ns cf turcaleț2] (Pop) Zmeu turcesc (14).

turcaléț n., pl. e (bg. tŭrkalec, care se rostogolește, d. tŭrkalĕam, rostogolesc). Zmeŭ de forma pereĭ și care, cînd e înălțat, se clatină mereŭ, pe cînd cel în patru colțurĭ e stabil. – Se numește și zmeŭ turcesc (pin confuziune cu Turc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turcaléț (zmeu) s. n., pl. turcaléțe

turcaléț (zmeu) s. n., pl. turcaléțe


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: turcaleț (zmeu)
turcaleț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turcaleț
  • turcalețul
  • turcalețu‑
plural
  • turcalețe
  • turcalețele
genitiv-dativ singular
  • turcaleț
  • turcalețului
plural
  • turcalețe
  • turcalețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)