turbă² sf [At: ER 118^V / Pl: ~be / E: fr tourbe] Varietate de cărbune inferior, format din carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină, constituind un combustibil de calitate inferioară Si: (reg) mărăcie, (înv) turfă.

TURBĂ² s. f. Varietate de cărbune de calitate inferioară, format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit drept combustibil. Ținut mai mult mlăștinos, acoperit de turbă, a fost multă vreme sterp. SAHIA, U.R.S.S. 39.

TURBĂ s.f. (Geol.) Varietate de cărbune care se formează în locuri mlăștinoase, prin carbonizarea lentă a plantelor. [< fr. tourbe, cf. lat. turba].

TURBĂ s. f. 1. cărbune ușor, cafeniu-închis, în locuri mlăștinoase, prin carbonizarea parțială a plantelor. 2. depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse. (< fr. tourbe)

TURBĂ ~e f. geol. Cărbune inferior de culoare cafenie-închisă sau neagră, format prin descompunerea lentă a plantelor din mlaștini și întrebuințat drept combustibil și ca îngrășământ. [G.-D. turbei] /<fr. tourbe

turbă f. un fel de cărbune ce se găsește mai la suprafața pământului și e format din resturile vegetale acoperite cu nămolul apelor: turba servă de combustibil acolo unde lipsesc lemnele (= fr. tourbe).

2) *túrbă f., pl. e (fr. tourbe, d. germ. [Elveția] turbe, germ. de jos torf, germ. de sus zurf; it. túrfa). Min. Un fel de cărbune poros care plutește pe apă și care provine din mușchiĭ care din cauza mlaștinilor, n’aŭ putut putrezi bine (V. la mușchĭ). – Turba e maĭ puțin formată de cît lignitu, ĭar fibrele vegetale se disting încă întrînsa. Ĭa servește nu numaĭ ca combustibil, ci și ca îngrășămînt p. ogoare, fie prăfuită, fie amestecată cu nisip, fie prefăcută în cenușă. Fără turbă și alte straturĭ de mușchĭ, Irlanda și alte localitățĭ mlăștinoase ar fi de nelocuit p. om.

turb sn vz turbă¹

turbă s. f., g.-d. art. turbei; pl. turbe

turbă (cărbune, turbare) s. f., g.-d. art. turbei pl. turbe

TURBĂ s. (prin Transilv.) mărăcie, (înv.) torf. (Cărbunele numit ~.)

TURBĂ s. (prin Transilv.) mărăcie, (înv.) torf. (Cărbunele numit ~.)

turbă (-be), s. f. – Varietate de cărbune. Fr. tourbe. – Der. turbărie, s. f. (regiune cu turbă).