TUNICIER, tunicieri, s. m. (La pl.) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă formată dintr-o substanță celulozică (Urochordata); (și la sg.) animal din această încrengătură; urocordat. [Pr.: -ci-er] – Din fr. tunicier.

tunicier sm [At: SCRIBAN, D. / P: ~ci-er / Pl: ~i / E: fr tuniciers] 1 (Lpl) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o tunică (6) (Urochordata). 2 Animal din încrengătura tunicierilor (1) Si: urocordat.

TUNICIER, tunicieri, s. m. (La pl.) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă formată dintr-o substanță celulozică (Urochordata); (și la sg.) animal din această încrengătură; urocordat. [Pr.: -ci-er] – Din fr. tuniciers.

TUNICIER ~i m. Animal marin cu corp bombat și cilindric, acoperit cu tunică gelatinoasă; urocordat. /<fr. tunicier

*tuniciér (fr. tunicier) și tunicát (lat. tunicatus) m. și n., pl. e (d. tunică; fr. tunicier). Zool. Animal dintr’o ramificațiune în care se cuprind animale marine moĭ de forma unuĭ sac și învălite cu o membrană saŭ tunică de celuloză. V. ascidiĭ.

TUNICIERI s.m.pl. (Zool.) Clasă de protocordate, cuprinzînd animale marine cu corpul acoperit cu o tunică în formă de sac; urocordate; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. tunicier. / < fr. tuniciers].

TUNICIERI s. m. pl. urocordate. (< fr. tuniciers)

tunicier (desp. -ci-er) s. m., pl. tunicieri

tunicier (-ci-er) s. m., pl. tunicieri

tunicier s. m. (sil. -ci-er), pl. tunicieri

TUNICIER s. v. urocordat.

TUNICIER s. (ZOOL.) urocordat.