2 definiții pentru tulnicire
Explicative DEX
TULNICI, tulnicesc, vb. IV. Refl. A avea mintea tulburată, a deveni tulnic; a se năuci, a se buimăci. Stăpînul meu e nebun!... Bucătarul acesta e un tîlhar și jumătate; eu, un biet rob cinstit și în primejdie să mă tulnicesc și eu. VISSARION, B. 126.
TULNICI, tulnicesc, vb. IV. Refl. A deveni tulnic, a se zăpăci, a se năuci, a se buimăci. – Din tulnic2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: tulnicire
tulnicire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tulnici, tulnicescverb
- 1. A avea mintea tulburată, a deveni tulnic; a se năuci, a se buimăci. DLRLC
- Stăpînul meu e nebun!... Bucătarul acesta e un tîlhar și jumătate; eu, un biet rob cinstit și în primejdie să mă tulnicesc și eu. VISSARION, B. 126. DLRLC
-
etimologie:
- tulnic DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.