12 definiții pentru tulnic (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÚLNIC, tulnice, s. n. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, folosit în Munții Apuseni; p. gener. bucium. – Et. nec.

tulnic1 sn [At: (cca 1661-1665) ap. D. BOGDAN, GL. 112 / V: (reg) ~nec / Pl: ~ice, (reg) ~ici sm / E: nct] 1 Vechi instrument muzical popular de suflat, în formă de tub conic, lung aproximativ de 2 m, făcut din lemn sau din coajă de tei, folosit pentru chemări, semnale etc. Si: bucium. 2 (Reg; pex) Corn de vânătoare.

tulnic2 sn [At: PAMFILE, VĂZD. 107 / Pl: ~ice / E: nct] (Buc) Vreme neguroasă.

TÚLNIC, tulnice, s. n. Vechi instrument muzical de suflat popular, asemănător cu buciumul; p. gener. bucium. – Et. nec.

TÚLNIC1, tulnice, s. n. Instrument de suflat, asemănător cu buciumul. Tulnice-adînci, Cheamă la sfintele jocuri Pe naltele stînci. BENIUC, V. 115. [Moții] au născocit tulnicul și fluierul pentru a-și spune jalea, înlocuind cuvintele. BOGZA, Ț. 26. Veneau păcurarii cu tulnice-n mîni. COȘBUC, P. II 204.

TÚLNIC1, tulnice, s. n. Instrument de suflat asemănător cu buciumul.

TÚLNIC ~ce n. înv. Instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, confecționat din coajă de tei sau de salcie și folosit pentru semnale, chemări etc. /Orig. nec.

tulnic n. instrument de muzică obișnuit de Românii din Munții apuseni ai Ardealului [Origină necunoscută].

1) túlnic n., pl. e (cp. cu bg. dulec, ibric cu botu ca țeava, dulica, rît; rut. duló, cimpoĭ; rus. duló, gură de tun, dúlínyĭ, de gură de tun, dúlĭce, îmbucătură de trompetă). Trans. Munt. Bucĭum: răsunetu plin al tulnicelor războĭnice (Goga, VR. 2, 12, 380).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

túlnic s. n., pl. túlnice

túlnic s. n., pl. túlnice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: tulnic (s.n.)
tulnic2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulnic
  • tulnicul
  • tulnicu‑
plural
  • tulnice
  • tulnicele
genitiv-dativ singular
  • tulnic
  • tulnicului
plural
  • tulnice
  • tulnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tulnic (s.n.)

  • 1. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, folosit în Munții Apuseni.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Tulnice-adînci, Cheamă la sfintele jocuri Pe naltele stînci. BENIUC, V. 115.
      surse: DLRLC
    • [Moții] au născocit tulnicul și fluierul pentru a-și spune jalea, înlocuind cuvintele. BOGZA, Ț. 26.
      surse: DLRLC
    • Veneau păcurarii cu tulnice-n mîni. COȘBUC, P. II 204.
      surse: DLRLC

etimologie: