12 definiții pentru tulnic (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÚLNIC, tulnice, s. n. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, folosit în Munții Apuseni; p. gener. bucium. – Et. nec.
tulnic1 sn [At: (cca 1661-1665) ap. D. BOGDAN, GL. 112 / V: (reg) ~nec / Pl: ~ice, (reg) ~ici sm / E: nct] 1 Vechi instrument muzical popular de suflat, în formă de tub conic, lung aproximativ de 2 m, făcut din lemn sau din coajă de tei, folosit pentru chemări, semnale etc. Si: bucium. 2 (Reg; pex) Corn de vânătoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tulnic2 sn [At: PAMFILE, VĂZD. 107 / Pl: ~ice / E: nct] (Buc) Vreme neguroasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÚLNIC, tulnice, s. n. Vechi instrument muzical de suflat popular, asemănător cu buciumul; p. gener. bucium. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
TÚLNIC1, tulnice, s. n. Instrument de suflat, asemănător cu buciumul. Tulnice-adînci, Cheamă la sfintele jocuri Pe naltele stînci. BENIUC, V. 115. [Moții] au născocit tulnicul și fluierul pentru a-și spune jalea, înlocuind cuvintele. BOGZA, Ț. 26. Veneau păcurarii cu tulnice-n mîni. COȘBUC, P. II 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÚLNIC1, tulnice, s. n. Instrument de suflat asemănător cu buciumul.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
TÚLNIC ~ce n. înv. Instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, confecționat din coajă de tei sau de salcie și folosit pentru semnale, chemări etc. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tulnic n. instrument de muzică obișnuit de Românii din Munții apuseni ai Ardealului [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) túlnic n., pl. e (cp. cu bg. dulec, ibric cu botu ca țeava, dulica, rît; rut. duló, cimpoĭ; rus. duló, gură de tun, dúlínyĭ, de gură de tun, dúlĭce, îmbucătură de trompetă). Trans. Munt. Bucĭum: răsunetu plin al tulnicelor războĭnice (Goga, VR. 2, 12, 380).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
túlnic s. n., pl. túlnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
túlnic s. n., pl. túlnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tulnic v. bucium.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tulnic (s.n.)
- 1. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, folosit în Munții Apuseni.surse: DEX '09 DLRLC 3 exempleexemple
- Tulnice-adînci, Cheamă la sfintele jocuri Pe naltele stînci. BENIUC, V. 115.surse: DLRLC
- [Moții] au născocit tulnicul și fluierul pentru a-și spune jalea, înlocuind cuvintele. BOGZA, Ț. 26.surse: DLRLC
- Veneau păcurarii cu tulnice-n mîni. COȘBUC, P. II 204.surse: DLRLC
- surse: DEX '09
-
etimologie:
- surse: DEX '98 DEX '09