3 definiții pentru tuflire
Explicative DEX
TUFLI, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare. – Et. nec.
A TUFLI ~esc tranz. fam. 1) (mai ales căciuli, pălării) A îndesa (pe cap) la repezeală, inestetic. 2) (materiale moi) A arunca iute și neglijent (astupând sau acoperind ceva). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
tufli vb. (sil. -fli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tuflesc, imperf. 3 sg. tuflea; conj. prez. 3 sg. și pl. tuflească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: tuflire
tuflire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tufli, tuflescverb
- 1. A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și-a tuflit cușma pînă-n vîrful nasului. GALAN, Z. R. 189. DLRLC
- Își îmbrăcau într-o clipită straiele albe și își tufleau în cap pălăriile ca ciupercile. SADOVEANU, O. VIII 136. DLRLC
- Măi, anapăda lucru ș-aista, zic eu înciudat, scoțînd căciula din cap și tuflind-o în gura scorburii. CREANGĂ, A. 53. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.