9 definiții pentru tușinătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUȘINĂTÚRĂ, tușinaturi, s. f. (Reg.) Lână scurtă (de calitate inferioară) obținută prin tușinarea oilor. – Tușina + suf. -ătură.

tușinătu sf [At: CADE / V: (reg) ~șn~ / Pl: ~ri / E: tușina + ~(ă)tură] (Reg) 1 Lână cu firul scurt, de calitate inferioară, tunsă de pe pântecele, de pe picioarele și de pe coada oii Si: (reg) lână tușinată2 (3), miță, tușină1 (1). 2 Lână tunsă a doua oară, toamna (de pe oile țurcane) Si: (reg) curățitură, lână tușinată2 (4), tușineală (1). 3 Lână tunsă de pe mioare Si: (reg) tușineală (2).

TUȘINĂTÚRĂ, tușinături, s. f. (Reg.) Lână scurtă (de calitate inferioară) obținută prin tușinarea oilor. – Tușina + suf. -ătură.

TUȘINĂTÚRĂ s. f. Lînă scurtă, de calitate inferioară, obținută prin tușinarea oilor.

TUȘINĂTÚRĂ ~i f. pop. Lână scurtă, de calitate inferioară, obținută prin tușinarea oilor. /a tușina + suf. ~ătură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tușinătúră (reg.) s. f., g.-d. art. tușinătúrii; pl. tușinătúri

tușinătúră s. f., g.-d. art. tușinătúrii; pl. tușinătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUȘINĂTÚRĂ s. v. codină, miță.

tușinătu s. v. CODINĂ. MIȚĂ.

Intrare: tușinătură
tușinătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușinătu
  • tușinătura
plural
  • tușinături
  • tușinăturile
genitiv-dativ singular
  • tușinături
  • tușinăturii
plural
  • tușinături
  • tușinăturilor
vocativ singular
plural

tușinătură

  • 1. regional Lână scurtă (de calitate inferioară) obținută prin tușinarea oilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: codină miță

etimologie:

  • Tușina + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09