TUȘINĂTURĂ, tușinaturi, s. f. (Reg.) Lână scurtă (de calitate inferioară) obținută prin tușinarea oilor. – Tușina + suf. -ătură.

tușinătură sf [At: CADE / V: (reg) ~șn~ / Pl: ~ri / E: tușina + ~(ă)tură] (Reg) 1 Lână cu firul scurt, de calitate inferioară, tunsă de pe pântecele, de pe picioarele și de pe coada oii Si: (reg) lână tușinată² (3), miță, tușină¹ (1). 2 Lână tunsă a doua oară, toamna (de pe oile țurcane) Si: (reg) curățitură, lână tușinată² (4), tușineală (1). 3 Lână tunsă de pe mioare Si: (reg) tușineală (2).

TUȘINĂTURĂ, tușinături, s. f. (Reg.) Lână scurtă (de calitate inferioară) obținută prin tușinarea oilor. – Tușina + suf. -ătură.

TUȘINĂTURĂ s. f. Lînă scurtă, de calitate inferioară, obținută prin tușinarea oilor.

TUȘINĂTURĂ ~i f. pop. Lână scurtă, de calitate inferioară, obținută prin tușinarea oilor. /a tușina + suf. ~ătură

tușnătură sf vz tușinătură

tușinătură (reg.) s. f., g.-d. art. tușinăturii; pl. tușinături

tușinătură (reg.) s. f., g.-d. art. tușinăturii; pl. tușinături

tușinătură s. f., g.-d. art. tușinăturii; pl. tușinături

TUȘINĂTURĂ s. v. codină, miță.

tușinătură s. v. CODINĂ. MIȚĂ.