6 definiții pentru trăncănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂNCĂNIRE, trăncăniri, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei. – V. trăncăni.

trăncănire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: trăncăni1] 1 (Reg) Troncăneală (1). 2 (Pfm) Trăncăneală1 (2).

TRĂNCĂNIRE, trăncăniri, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei. – V. trăncăni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trăncănire s. f., g.-d. art. trăncănirii; pl. trăncăniri

trăncănire s. f., g.-d. art. trăncănirii; pl. trăncăniri

trăncănire s. f., g.-d. art. trăncănirii; pl. trăncăniri

Intrare: trăncănire
trăncănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăncănire
  • trăncănirea
plural
  • trăncăniri
  • trăncănirile
genitiv-dativ singular
  • trăncăniri
  • trăncănirii
plural
  • trăncăniri
  • trăncănirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trăncănire, trăncănirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi trăncăni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.