opțiuni
  • info

8 definiții pentru trântire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂNTIRE, trântiri, s. f. Acțiunea de a (se) trânti și rezultatul ei. – V. trânti.

TRÂNTIRE, trântiri, s. f. Acțiunea de a (se) trânti și rezultatul ei. – V. trânti.

trântire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: trânti1] 1 Doborâre la pământ Si: trântit1 (1), (pop) trânteală (4). 2 (Înv; fig) Înfrângere. 3 Aruncare a unui obiect, a unei poveri cu putere (sau cu ciudă), izbindu-le de ceva Si: trântit1 (2), (pop) trânteală (5). 4 Trântă (1). 5 (înv) Trânteală (2).

TRÎNTIRE, trîntiri, s. f. Acțiunea de a (se) trînti.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trântire s. f., g.-d. art. trântirii; pl. trântiri

trântire s. f., g.-d. art. trântirii; pl. trântiri

trântire s. f., g.-d. art. trântirii; pl. trântiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRÂNTIRE s. 1. v. doborâre. 2. aruncare, azvârlire, doborâre. (~ călărețului din șa.) 3. v. culcare.

TRÎNTIRE s. 1. culcare, dărîmare, doborîre, lungire, prăbușire, prăvălire, răsturnare, (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămînt cu o lovitură.) 2. aruncare, azvîrlire, doborîre. (~ călărețului din șa.) 3. culcare, culcat, întindere, lungire. (~ cuiva după amiază.)

Intrare: trântire
trântire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trântire
  • trântirea
plural
  • trântiri
  • trântirile
genitiv-dativ singular
  • trântiri
  • trântirii
plural
  • trântiri
  • trântirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trântire, trântirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) trânti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi trânti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.