8 definiții pentru trucare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUCARE, trucări, s. f. Acțiunea de a truca și rezultatul ei. – V. truca.

trucare sf [At: DEX-S / Pl: ~cări / E: truca2] (Rar) 1-3 Folosire a trucurilor1 (1-2) sau a trucajelor (1).

TRUCARE s. f. Acțiunea de a truca și rezultatul ei. – V. truca.

TRUCARE s.f. Acțiunea de a truca și rezultatul ei. [< truca].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trucare s. f., g.-d. art. trucării; pl. trucări

*trucare s. f., g.-d. art. trucări; pl. trucări

trucare s. f., g.-d. art. trucării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: trucare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trucare
  • trucarea
plural
  • trucări
  • trucările
genitiv-dativ singular
  • trucări
  • trucării
plural
  • trucări
  • trucărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trucare, trucărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a truca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: trucaj
etimologie:
  • vezi truca DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.