4 definiții pentru trombon (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
trombon [At: ANGHEL-IOSIF, C. M. 1,172 / Pl: ~oane sn, ~i sm / E: fr trombone] 1 sn Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât al acesteia. 2 sm (Rar) Trombonist (1). 3 sn (Fam; prt) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 4 sn (Fam; lpl) Minciuni. 5 sn (Fam; lpl) Exagerări (2). 6 sn (Reg) Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+trombon2 (trombonist din orchestră) s. m., pl. tromboni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trombon1 (muzicant) (rar) s. m., pl. tromboni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trombon (instrumentist) s. m., pl. tromboni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: trombon (persoană)
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)