3 definiții pentru trombon (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trombon [At: ANGHEL-IOSIF, C. M. 1,172 / Pl: ~oane sn, ~i sm / E: fr trombone] 1 sn Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât al acesteia. 2 sm (Rar) Trombonist (1). 3 sn (Fam; prt) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 4 sn (Fam; lpl) Minciuni. 5 sn (Fam; lpl) Exagerări (2). 6 sn (Reg) Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trombón1 (muzicant) (rar) s. m., pl. trombóni

trombón (instrumentist) s. m., pl. trombóni

Intrare: trombon (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trombon
  • trombonul
  • trombonu‑
plural
  • tromboni
  • trombonii
genitiv-dativ singular
  • trombon
  • trombonului
plural
  • tromboni
  • trombonilor
vocativ singular
  • trombonule
plural
  • trombonilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)