trombon [At: ANGHEL-IOSIF, C. M. 1,172 / Pl: ~oane sn, ~i sm / E: fr trombone] 1 sn Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât al acesteia. 2 sm (Rar) Trombonist (1). 3 sn (Fam; prt) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 4 sn (Fam; lpl) Minciuni. 5 sn (Fam; lpl) Exagerări (2). 6 sn (Reg) Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.